Încep postarea cea nouă ca de obicei, adică mă plâng. Nu-mi place muzica de la radio, de fapt nu-mi place nimic din ce se lansează acuma pe la marile case de discuri, parcă muzica nu mai are suflet. Toate melodiile respectă aceeaşi linie melodică gândită să acapreze mintea ascultătorului printr-o repetiţie monotonă, care cică este mai clară pentru ascultător ( adică să audă tot prostu' cevă, nu să zică că îi numai zgomot... ) Nu se mai fac melodii care de fiecare dată când le ascult aud ceva nou, în fundal ascunsă vreo linie melodică interesantă care se amestecă perfect cu restul melodiei.
Formula magică acuma este o linie de bass simplă peste care se intercalează din când în când un instrument, care de cele mai multe ori nu au legătură cu restul, iar peste toate astea ( tare multe ) vin şi versurile, care sunt despre acelaşi subiecte, variantele sunt: Uite cât de bine mă simt eu şi voi nu, am fost părăsit, am gasit una bună de tot, sunt la o petrecere super şi eu sunt sufletul ei... aşa bun... chiar nu mă interesează nimic din astea. Poate nu m-ar deranja lipsa de subiecte aşa de tare dacă compozitorii s-ar chinui să compună ceva, acuma ultima convorbire la telefon este mare hit. Nu mai trebuie rime, jocuri de cuvinte, măcar să sune bine, las' că rezolvă compu', în ultimul timp nici macăr atât.
M-am săturat să apară cântăreţi peste noapte care sunt mari şi tari pentru că cineva a băgat banul să sune bine, că de altfel să cânte live nici să nu mai vorbim, playback tot timpul, de aceea majoritatea ,,concertează" în cluburi, pentru că au DJ-ul în spate care dă play şi stop când trebuie şi unii mai au tupeu să sublinieze că ei cântă live tot timpul... da sigur, pot să citesc pe buze şi multă lume poate. Şi ce mă intrigă cel mai tare este de unde atâta fani? Ar trebui să dea faliment după primul album scos dar, la român, dăi o melodie care îl face să se simtă mare baştan ( acesta este visul românnului normal cred ) şi că toţi duşmanii tremura în faţa lui.
Toate acestea m-au făcut să ascult multe melodii instrumentale. De ce? Pentru că pot să-mi imaginez eu ce înseamnă pentru mine, nu să imi fie impus ce să înţeleg prin versuri, pot să simt ce vreau eu. Şi din cauza lipsei versurilor linia melodică este de obicei mai complexă şi mai bine făcută şi gândită. Ascult şi melodii care au versuri superbe ( pentru mine cel puţin ). Fiecare vers sau melodie îmi aduce o trăire, sau mă pune pe gânduri, îmi aduce aminte de un eveniment din viaţa mea.
Alt fapt ce nu îl înţeleg este războiul genurilor, de ce trebuie oamenii să se certe pe un anumit gen faţă de altul, dacă ţie iţi place un gen nu înseamnă că trebuie să-i placă şi la altcineva. Eu ascult din toate genurile câte geva ( de fapt nu am manele şi populară ), toate melodiile ce le am au o însemnătate pentru mine, fiecare este diferită pentru mine.
De obicei ascult melodiile în funcţie de starea de spirit, sau la ce stare de spirit vreau să ajung, câteodată când sunt în maşină mp3-ul ( aux in ) nimereşte fix ce melodie îmi trebuie alteori butonez de numai, dar nu asta este problema, problema este că nu îmi mai place nimic. La început m-am speriat, dar am reuşit să-mi dau seama care este cauza, pur şi simplu nu mai ascult, nu mai aud melodia, nu mai simt nimica, mintea mea gândeşte la altceva, parcă se închide în ea şi nu mai bagă nimic în seamă. Aşă că am ajuns în faza în care ascult muzică numai dacă sunt într-o stare foarte zen ( poate până la urmă o să asociez muzica cu relaxarea, ar fi bine) şi dacă nu, ascult motorul la maşină ( încă mi se pare foarte interesant cum sună un motor, încerc să aud toate procesele ce se întâmplă în el ) sau gândesc cu voce tare pentru mine fară să vorbesc de fapt ( înţelegeţi voi ).
P.S. A venit iarna!! Anotimpul meu preferat, îmi place zăpada, îmi place gheaţa de pe copaci, îmi place cerul noaptea, îmi, îmi.... îmi place tot.
Formula magică acuma este o linie de bass simplă peste care se intercalează din când în când un instrument, care de cele mai multe ori nu au legătură cu restul, iar peste toate astea ( tare multe ) vin şi versurile, care sunt despre acelaşi subiecte, variantele sunt: Uite cât de bine mă simt eu şi voi nu, am fost părăsit, am gasit una bună de tot, sunt la o petrecere super şi eu sunt sufletul ei... aşa bun... chiar nu mă interesează nimic din astea. Poate nu m-ar deranja lipsa de subiecte aşa de tare dacă compozitorii s-ar chinui să compună ceva, acuma ultima convorbire la telefon este mare hit. Nu mai trebuie rime, jocuri de cuvinte, măcar să sune bine, las' că rezolvă compu', în ultimul timp nici macăr atât.
M-am săturat să apară cântăreţi peste noapte care sunt mari şi tari pentru că cineva a băgat banul să sune bine, că de altfel să cânte live nici să nu mai vorbim, playback tot timpul, de aceea majoritatea ,,concertează" în cluburi, pentru că au DJ-ul în spate care dă play şi stop când trebuie şi unii mai au tupeu să sublinieze că ei cântă live tot timpul... da sigur, pot să citesc pe buze şi multă lume poate. Şi ce mă intrigă cel mai tare este de unde atâta fani? Ar trebui să dea faliment după primul album scos dar, la român, dăi o melodie care îl face să se simtă mare baştan ( acesta este visul românnului normal cred ) şi că toţi duşmanii tremura în faţa lui.
Toate acestea m-au făcut să ascult multe melodii instrumentale. De ce? Pentru că pot să-mi imaginez eu ce înseamnă pentru mine, nu să imi fie impus ce să înţeleg prin versuri, pot să simt ce vreau eu. Şi din cauza lipsei versurilor linia melodică este de obicei mai complexă şi mai bine făcută şi gândită. Ascult şi melodii care au versuri superbe ( pentru mine cel puţin ). Fiecare vers sau melodie îmi aduce o trăire, sau mă pune pe gânduri, îmi aduce aminte de un eveniment din viaţa mea.
Alt fapt ce nu îl înţeleg este războiul genurilor, de ce trebuie oamenii să se certe pe un anumit gen faţă de altul, dacă ţie iţi place un gen nu înseamnă că trebuie să-i placă şi la altcineva. Eu ascult din toate genurile câte geva ( de fapt nu am manele şi populară ), toate melodiile ce le am au o însemnătate pentru mine, fiecare este diferită pentru mine.
De obicei ascult melodiile în funcţie de starea de spirit, sau la ce stare de spirit vreau să ajung, câteodată când sunt în maşină mp3-ul ( aux in ) nimereşte fix ce melodie îmi trebuie alteori butonez de numai, dar nu asta este problema, problema este că nu îmi mai place nimic. La început m-am speriat, dar am reuşit să-mi dau seama care este cauza, pur şi simplu nu mai ascult, nu mai aud melodia, nu mai simt nimica, mintea mea gândeşte la altceva, parcă se închide în ea şi nu mai bagă nimic în seamă. Aşă că am ajuns în faza în care ascult muzică numai dacă sunt într-o stare foarte zen ( poate până la urmă o să asociez muzica cu relaxarea, ar fi bine) şi dacă nu, ascult motorul la maşină ( încă mi se pare foarte interesant cum sună un motor, încerc să aud toate procesele ce se întâmplă în el ) sau gândesc cu voce tare pentru mine fară să vorbesc de fapt ( înţelegeţi voi ).
P.S. A venit iarna!! Anotimpul meu preferat, îmi place zăpada, îmi place gheaţa de pe copaci, îmi place cerul noaptea, îmi, îmi.... îmi place tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu