Îmi făceam deja planuri ce o să fac cu banii, visam cu ochii deschişi la câteva gadgeturi, nu mai aveam răbdare, de abia aşteptam să vină Joi odată, în noaptea precedentă premierei nu am putut să dorm bine.
Ziua cea mare, îmbrăcat la patru ace ajung cu părinţii la premierea cea mare... singurele locuri libere erau în primul rând, doamna directoare şi încă câţiva foşti profesori mi-au ţinut locul, drăguţ..
Priveliştea...
În sfârşit mie strigat numele, merg ridic premiul, un ceas interesant, dau mâna cu ministrul învăţământului şi alţii...

După ce am luat premiul am mers pe coridor că să ridic banii, trebuia să am copie de buletin, ( noroc că era o imprimantă pe coridor special pentru asta ) cu copia făcută merg la coadă... ajung la masă dau copia şi primesc un plic subţire ( o fii un cec o.O ). Mă pun înpoi pe locul meu, ( între timp cei ce premiau s-au mutat fix în faţa noastră... ), a fost premiat şi un Polist adevărat ( costum şi cu fularul la gât, bravo eşti tare! ). Plecăm puţin înainte de terminarea festivităţii, fac şi câteva poze cu profesorii şi... gata, o luăm încetişor spre casă, ( nu chiar încetişor pentru că am parcat pe un loc cu taxă ).
Ajuns acasă îmi fac curaj şi mă uit în plic, deschid plicul şi... dezamăgire profundă, foarte puţini bani, FOARTE!!! Acuma îi clar România nu susţine performanţa şi cu asta basta, ce faceţi, faceţi pentru voi, nu vă gândiţi la câştiguri materiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu